În zilele lui de glorie, Dr. John Gray (cel care a descoperit că femeile și bărbații provin de pe planete diferite) zicea că bărbatul este ca elasticul: periodic are nevoie să se îndepărteze (de femeie) pentru ca apoi să revină la poziția inițială, cu și mai mare forță. Și că dacă încerci să împiedici acest proces natural, se rupe naibii elasticul sau nu-și mai revine la forma care trebuie.
Nimic mai adevărat. Însă, în completarea Dr. Gray, aș dori să supun atenției descoperirea unei subspecii a bărbatului elastic, un bărbat cu care n-o să fac niciodată copii, și anume bărbatul yo-yo.
Principala diferență dintre bărbatul elastic și bărbatul yo-yo este că, la acesta din urmă, comportamentul ciclic de depărtare și apropiere ia forme complet imprevizibile și ilogice. Mai precis, bărbatul yo-yo nu iubește vreodată cu adevărat o femeie. El este îndrăgostit de ideea de dragoste, nu este niciodată hotărât dacă vrea sau nu să fie pe bune cu cineva și are un slogan format din două cuvinte: “io! io!”. Îi place o tipă, se repede la ea ca Wile E. Coyote la Road Runner. După ce o cucerește, se îndepărtează cu viteza particulelor din acceleratorul LHC, revenind doar când are chef și dacă traiectoria elasticului favorizează ocazional interacțiunea.
Rezistența bărbatului de la capătul elasticului este direct proporțională cu încercările femeii de a-l trage către sine. Dimpotrivă, când femeia spune stop joc, bărbatul yo-yo intră înapoi pe traiectoria ascendentă, tot direct proporțional cu gradul de respingere aplicat. Iar când femeia îi mai dă o șansă și îl trage iar către ea, bărbatul yo-yo își aduce brusc aminte că traiectoria lui naturală este de fapt în direcția opusă.
De aceea, cercetătorii britanici de la Institutul Anti-Bulshit În Cuplu vă recomandă ca, în cazul în care aveți de-a face cu un bărbat de tip yo-yo, să dați drumul elasticului din mână, preferabil când dumnealui este în faza de retragere și rezistență, pentru a obține un efect de separare cumulat și eficient, intitulat științific “Ducă-se!”.
