Am prins filmul probabil imediat dupa genericul de inceput. O comedioara usoara americana cu cativa actori cunoscuti. Vince Vaughn si Owen Wilson in roluri de looseri care (nu) li se potrivesc atat de bine.
Deoarece glumele se lasa asteptate ai timp sa remarci ca filmul este recent, oamenii au imbatranit. Iar asta se vede si n-are haz deloc.
Dar raman in fata TV-ului pentru ca are acel ceva bolnavicios care te face sa ii mai acorzi o sansa in fiecare secunda si sa astepti sa inceapa, sa-si dea drumul. E nou, e cu ei si cu inca cativa actori cunoscuti, e comedie, TREBUIE sa urmeze si ceva amuzant. Aici intra in actiune Google. Asa cum exista un film intreg dedicat Facebook, in filmul acesta, de la momentul in care unuia dintre ei ii vine ideea de a se angaja la Google, totul se peterece in sediul Google din San Francisco.
Interesant?
Ar fi putut fi. Cei doi reusesc sa se infiltreze printre studentii care vor sa ocupe un loc de internship la Google. De aici filmul se concentreaza pe motivul: nu conteaza ca esti batran, prost si inadecvat, cu perseverenta, munca, tenacitate vei reusi sa le iei fata celor destepti si aroganti.
Cum asa? Prin skillurile pe care le-ai invatat tu de la scoala vietii, din care se detaseaza spiritul de echipa.
Mai pe romaneste, nu conteaza ca nu ai luat BAC-ul, du-te la munca si, pe la 40 de ani, cand ai ramas fara job si nimeni nu te mai angajeaza, dormi linistit, daca ai incredere in tine poti ajunge si la Google.
Iar la Google curge numai lapte si miere gratis, care nici nu ingrasa iar fetele de acolo noaptea au un part time job ca dansatoare prin cluburi si toata viata au asteptat un dobitoc ca tine.
Binele invinge, arogantii sunt dati la gunoi, lumea e mai buna, filmul se termina.
The internship se numeste el si daca pierderea asta de timp a facut si profit inseamna ca masinaria functioneaza perfect.
