Instinctul sau primar tresare, calca pedala, baga a 5-a, schimba banda, o ajunge, iar in paralel cu ea isi arunca o privire inchizitorie, care dorea confirmarea a ceea ce vazuse cateva secunde mai devreme. De data asta, la viteza mai mica de pe prima banda si profitand de lipsa aglomeratiei si ea isi indrepta privirea spre el. E drept pentru cateva clipe el i-a copiat viteza si s-a mentinut ca o extensie laterala a Focusului... Zambetul sau se loveste insa, ca de un zid, de privirea ei usor zeflemitoare.
Pentru el parea suficient ca a fost remarcat, accelereaza, depaseste si se intoarce pe prima banda. Dupa ~5 kilometri de mers constant, la intrarea in localitate, el reduce din nou viteza, aparent ostentativ. Focusul in spate, la fel. Exact cand se resemnase cu ideea ca cele cateva secunde in care adrenalina ii inundase trupul si ii ridicase pulsul, fusesera un punct de maxim local al intensitatii drumului, Focusul trece din nou pe langa el. De data asta ea ii copiaza viteza (sau cel putin asa i s-a parut lui) el isi ridica usor ochelarii de soare de la ochi. Neasteptat, parca mecanic, ea ii copiaza gestul si zambetele lor se intersecteaza. Incepuse!
Drumul continua intr-o serie amestecata de depasiri, si schimburi de zambete, pana intr-un punct in care el, aflat in fata, observa brusc cum Focusul pune semnal stanga. Tot brusc el incetineste, ea il depaseste, ii arunca o bezea si intra in giratoriu ... pe care "...il paraseste la a II-a iesire" :(, cu avariile aprinse ...
El isi continua drumul. Ajunge la destinatie. Mananca, bea si bineinteles, seara se culca. In acea noapte, pana sa viseze depasiri interminabile cu Ford Focusul negru, a avut urmatorul dialog, cu el insusi:
“Oare ce ar fi trebuit sa fac?”
“Orice! Esti prost? Orice faceai era ok. De exemplu, depaseai, luai viteza, semnal dreapta si opreai! Daca oprea aveai cu siguranta o modalitate de comunicare si de acolo te descurcai tu. Daca nu oprea, ce pierdeai? O bezea? Cred ca si p-aia ti-o dadea, asa din viteza!”
“Oare daca opream si oprea si ea si o chemam la o cafea... oare venea?”
“Daca esti prost nu o sa stii niciodata!”
Apoi vise ... depasiri, opriri, cafele, intalniri, vise erotice, ca shaorma, cu de toate ... restul e can-can.
...
Doua luni mai tarziu. El ajunge la ai lui, in vizita. Mama, foarte vesela ii spune:
“Ti-a venit ceva prin posta?”
“Mie? (Fuck it. Credite, penalizari:()”
“Noi credem ca tie, ca scrie pentru ... si e dat numarul masinii ...”
“Ce e?” si desfacu plicul, in care pe o felicitare cu “La multi ani” si niste catei pufosi, scria:
“Mai bine mai tarziu decat niciodata:
LA MULTI ANI !!!”
Un an nou plin de fericire, noroc, sanatate si iubire!
Semneaza:
Ford Focus negru
[Ruta DN X, 24.12.XXXX]
(P.S.: Multumesc ca m-ai facut sa zambesc exact atunci cand aveam mai multa nevoie)
[numar de telefon]”...
Dupa cateva discutii telefonice la ceasuri tarzii in noapte, intr-o seara, isi lua inima in dinti si o pizza in mana si se prezenta la adresa ei. Restul .... e can-can!
