Fenomen care la ora aceea imi aparea ca treimea Patapievici, Liiceanu, Plesu, cei care respirau tot aerul intelighentiei romanesti. Si m-am mentinut pe pozitii cativa ani de zile, pana ce ofertele au inceput sa scada, deja avea toata lumea si nu stiu daca nu ma mai intrebau pentru ca nu se asteptau sa nu am, sau nu mai aveau conturi de dat sau pur si simplu societatea romaneasca fusese 'educata' cum ca astfel de chestii 'nu se fac', a se citi 'evoluase'.
Si tocmai atunci, un prieten bun care imi mai oferise in trecut oportunitatea de a avea si eu contul lui de Netflix, a revenit cu oferta dar de data aceasta intr-un mod de nerefuzat. Mi-a spus ca el ii oferea contul de mult timp si lui X insa acum, acolo unde este X nu se mai poate bucura de el. Prietenul meu nu lucreaza in marketing insa spus in felul acesta a reusit. Nu produsul in sine, pe care il mai refuzasem in trecut, m-a incitat, ci povestea care descria oportunitatea mi-a gadilat interesul inatratat incat am incercat sa ghicesc: dar unde e X de nu mai poate avea Netflix, la parnaie?
Da.
De obicei nu ghicesc din prima, insa de data aceasta se pare ca mi-a iesit. Apoi a urmat si povestea lui X, despre cum a ajuns el acolo cam din scurt si cu o perspectiva de timp buna pentru mine in ceea ce priveste partajarea contului, mai nasol pentru el, depinde cum privesti lucrurile.
Astfel, din cauza sau datorita intrarii lui X acolo, am intrat si eu in randul lumii, lumii Netflix, evident.
Si au inceput sa curga filmele, sa se lege discutiile cand nu mai avea nimeni nimic de spus, sa descopar ca sunt aduse pe platforma si filme mai vechi dar bune, ca seara adio carte, bine ai venit Netflix.
N-umai ca, odata cu trecerea timpului, am constatat ca lista a inceput sa se umple de filme marcate cu N, productii originale Netflix. Si ce sa vezi, am descoperit ca N-ul acesta a devenit criteriu de selectie pentru mine. Are N, NU e de pierdut timpul cu el.
Pentru ca dupa niste ani, cand nici treimea mai sus amintita nu mai e de actualitate, Netflix imi apare cam ca tablourile acelea de se vand in targuri sau piete. Mari, mici, colorate, tiganca cu sanii de se vad prin bluza, apusuri, pescari, ghivece cu flori, de toate pentru toti. Lume multa le vede, unii cumpara, sa fie si la ei acasa frumos, un tablou pe perete, pictat original, pe panza, nu postere cu copii ale unor lucrari celebre. Cam asa si cu Netflixu', explicat sumar de Bula fiului sau.
Iar acum, pentru premiantii care au citit pana aici, sa fac legatura si cu titlul postarii de astazi.
Zilele acestea se vorbeste mult despre acest film, Don't look up, toata lumea isi da cu parerea despre el, s-au creat controverse, s-a polarizat societatea, a intervenit pana si Netflix in discutie dar nu a transat nimic, dezbaterea e in toi. Asa ca m-am gandit sa pozitionez in timp postarea si sa prind si eu niste trafic organic, desi nu am nimic de spus despre acest film. De vazut l-am vazut si poate de aceea mai mult decat 'haios' nu as putea sa il caracterizez desi, pana la aparitia genericului, am crezut ca in rolul principal e un tip de serie B care seamana cu DiCaprio. Amintindu-mi de asta i-as scadea ratingul la 'haiosel'.
In rest, fiti vigilenti si vizionare placuta non-stop!
