Sa admitem ca postarea anterioara a fost despre Don't look Up. Filmul acesta mi-a reamintit de alte trei mai vechi:1. American beauty (1999): unde visul american a fost spulberat ceva mai elegant decat in Don't look Up, dar care, la vremea lui, a nascut destule controverse pentru ca era cam 'pe invers' fata de povestile holliwoodiene. Din cand in cand americanii umbla la supapa de bullshit ca sa depresurizeze situatia si in acelasi timp sa dea un fresh restart jocului. Pentru mine acest film pare a fi momentul in care butonul gay s-a intepenit in pozitia always on.
2. Idiocracy (2006): vezi presedintele, masele, prostia. Un fel de Don't Look Up cu aceeasi glazura SF dar efecte din 2006. Brought to you by Carl's Jr.
3. Melancholia (2011) lui Lars von Trier din care nu imi mai aduc aminte decat doua lucruri: primul ar fi ca mi-a placut iar al doilea este iminenta dezastrului, a sfarsitului. Ca intr-un vis, nu stii cum, dar 'se facea', 'simteai', 'stiai' ca nu poate fi evitat, se tot apropie. Brrr! Specialitatea lui von Trier, sa iti placa ceva care te ingrozeste.
Pentru cine nu le-a vazut eu le recomand cu caldura. Trei filme din registre total diferite dar pe care eu le etichetez #vazutplacut .
Stiam ca o sa ma intrebati, dar nu, nu sunt pe Netflix. Vizionare placuta non-stop!
